the Lady's mind

Când se întâlnesc două persoane care se apreciază, își semnalează atracția reciprocă printr-o ridicare din sprâncene ce durează exact 1/16 sec. Acest lucru nu se întâmplă dacă indivizii implicați în relație nu manifestă simpatie unul față de altul.

Ridicarea din sprâncene poate fi observată și atunci când ne vine o idee în minte. În aceeași ordine de idei, când o emoție puternică ajunge la nivelul ochilor, ridicările repetate din sprâncene, observabile și prin clipiri, înscriu intensitatea momentului pe corp. Un flux de idei străbate ochii care clipesc des. Pupilele numite în popor și ”lumina ochilor”, trădează gradul de deschidere în fața emoțiilor. Cu cât sunt mai dilatate cu atât suntem mai deschiși spre resursele afectivității noastre. Ochii, și în special ochiul stâng, se măresc sub impulsul emoției și al interesului. Dar în afară de ridicarea din sprâncene și de dilatarea pupilelor, apariția dorinței este dezvăluită și de ochii umezi. Evident, excludem faptul când lacrimile cauzate de o anumită tulburare apar în ochii interlocutorului nostru. Ochii umezi se referă în cazul nostru la situațiile când ochii încep să strălucească, ușor umeziți, ca urmare a unei emoții puternice care trece prin sufletul individului. Dacă este pasionat cu adevărat, omul cu ochii strălucitori va fi găsit și ”pasionant” de către cei din jur. Pasiunea interioară ce îl inundă se reflectă în jurul lui, devenind nu doar molipsitoare dar și atractivă[1].

Micromîncărimile la nivelul ochilor

Mâinile duse la față, la înălțimea ochilor, reprezintă traducerea clară a stărilor de spirit și prin intermediul lor și a lucrurilor pe care interlocutorul vrea sau nu să le vadă.

În cadrul procesului de gândire, pentru a scăpa de o situație dezagreabilă și pentru a alunga imaginile de referință care îi displac, individul se scarpină la ochiul la care simte micromîncărimi. Trebuie făcută o distincție clară între frecarea ochilor și micromîncărimile la nivelul ochiului. Omul își freacă ochii atunci când simte senzația de ”nisip sub ochi” altfel spus, prezența lui ”Ene pe la gene”. Aceasta denotă oboseală fizică și dorința individului de a merge la culcare.

Micromîncărimile subtile ale pleoapei ochilor, denotă însă starea de plictiseală a individului și dorința acestuia de a nu mai fi prezent în locul unde se află.

În acest caz omul realizează două acțiuni simultane. Mai întâi își închide ochiul și apoi îl întinde înspre unghiul intern, spre rădăcina nasului. De aici rezultă două reguli de lectură:

1. Omul închide ochiul pentru a nu vedea ceea ce i se arată sau i se propune;

2. Mâna sa se îndreaptă spre centrul feței pentru că situația îl afectează în mod direct.

Să nu uităm de faptul că dacă micromîncărimile sunt poziționate sau orientate spre aria feței, individul este afectat în mod direct. Dacă zona de acțiune este partea laterală a feței rezultă că situația nu afectează individul într-un mod foarte personal. Dacă mâna lui nu închide pleoapa ochiului, el nu refuză ”să vadă”

Un alt exemplu semnificativ este atunci cînd omul iși scarpină timplele. Acest lucru semnifică că individul este mai mult curios decît interesat. Dacă ar fi un jucător de poker, cu siguranță că ar accepta miza doar ca să vadă cărțile.[2]

Dacă interesul individului crește, mâna se plasează mai central ajungînd să-și scarpine pomeții parcă dorind să-și mărească ochiul pentru a vedea mai bine și a nu scăpa nimic.

_________________________________________________________

[1]TURCHET P. ”Sinergologia. De la limbajul trupului la arta de a citi gîndurile celuilalt”, Ed. Polirom, București, 2005

[2] ALLAN&BARBARA PEASE ”Abilități de comunicare”, Ed. Curtea Veche, București, 2007